Care sunt posibilele consecințe ale recunoașterii Palestinei ca stat de către statele membre ale UE?
Va ajuta acest lucru la rezolvarea conflictului?
Israelul și Statele Unite subliniază că un stat palestinian poate fi creat doar prin dialog și negocieri.
Autoritățile israeliene susțin că recunoașterea oficială a unui stat palestinian nu va face decât să întărească poziția Hamas, să amenințe existența Israelului și să complice posibilitatea de a ajunge la o soluționare diplomatică a conflictului armat.
Cine a recunoscut un stat palestinian?
Majoritatea țărilor, 139 în total, recunosc oficial statul palestinian.
La 10 mai, în cadrul Adunării Generale a ONU, 143 din cei 193 de membri au sprijinit cererea Palestinei de a deveni membru cu drepturi depline al ONU, lucru de care pot beneficia doar statele.
Palestina are în prezent un statut de observator consolidat la ONU, care îi permite să aibă un loc, dar nu și drept de vot în cadrul adunării. A fost recunoscută, de asemenea, de diverse organizații internaționale, inclusiv Liga Arabă și Organizația pentru Cooperare Islamică.
În Europa, mai puțin de jumătate dintre țări recunosc statutul de stat palestinian. În 1988, Ungaria, Polonia, România, Republica Cehă, Slovacia și Bulgaria au făcut acest lucru, urmate de Suedia, Cipru și Malta. cu toate acestea, multe țări europene, inclusiv Statele Unite, afirmă că sunt pregătite să recunoască Palestina doar dacă există o soluție politică pe termen lung la conflictul din Orientul Mijlociu.
Potrivirile privind momentul recunoașterii unui stat palestinian diferă între țările europene și Statele Unite. Irlanda, Spania și Norvegia susțin că ar trebui să o facă acum pentru a începe un proces politic, susținând ideea că actuala criză poate fi rezolvată doar prin dialog politic. De asemenea, acestea răspund presiunii politice interne de a sprijini palestinienii.
Multe țări occidentale credeau anterior că statul palestinian ar trebui să fie rezultatul unui acord de pace final. Cu toate acestea, unele țări europene și-au schimbat poziția și consideră că recunoașterea Palestinei ar putea contribui la accelerarea procesului politic.
În februarie, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că "recunoașterea unui stat palestinian nu este un tabu pentru Franța". În luna mai, Franța a susținut aderarea Palestinei la Organizația Națiunilor Unite în cadrul unui vot în Adunarea Generală.
Statele Unite discută această chestiune cu aliații lor europeni, dar sunt foarte prudente și doresc să aibă o idee mai clară despre posibilele consecințe ale unei astfel de politici în practică.
Dezbaterea principală, prin urmare, este când ar trebui ca țările susținătoare să recunoască un stat palestinian și cum poate contribui acest lucru la o rezolvare pașnică a conflictului.
Care este problema cu recunoașterea unui stat palestinian?
Țările care nu recunosc statutul de stat palestinian s-au abținut să facă acest pas din cauza acordurilor cu Israelul.
Fawaz Gerges, profesor de politică pentru Orientul Mijlociu la London School of Economics, explică faptul că Statele Unite, deși susțin ideea unui stat palestinian, insistă asupra negocierilor directe între Israel și Palestina, ceea ce oferă efectiv Israelului un drept de veto asupra aspirațiilor palestiniene de autodeterminare.
Convorbirile de pace dintre Israel și palestinieni au început în anii 1990 cu scopul de a crea două state care ar putea coexista pașnic unul lângă celălalt.
Dar estomparea procesului la începutul anilor 2000 și eșecul final al negocierilor din 2014 de la Washington au lăsat nerezolvate cele mai presante probleme. Acestea includ granițele și natura unui viitor stat palestinian, statutul Ierusalimului și soarta refugiaților palestinieni din războiul arabo-israelian din 1948-49, care a dus la crearea Israelului.
Israelul se opune, de asemenea, cu fermitate cererii de aderare a Palestinei la ONU, numind simplul fapt de a discuta despre aceasta o "victorie pentru teroarea genocidară".
Țările care țin la relații calde cu Israelul înțeleg că recunoașterea unui stat palestinian ar înfuria aliatul lor.
Câteva dintre ele susțin că palestinienii nu îndeplinesc criteriile cheie pentru a avea statut de stat, definite în Convenția de la Montevideo din 1933, și anume să aibă un teritoriu definit, o populație care să trăiască pe el și propriul guvern, precum și capacitatea de a stabili relații cu alte state.
Dar alte țări consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție recunoașterii statului palestinian de către alte state.
Ce urmează?
Se pune problema că recunoașterea unui stat palestinian este, în fond, un gest simbolic dacă nu este însoțită de rezolvarea unor probleme vitale esențiale.
Cum vor fi granițele? Unde va fi amplasată capitala? Ce ar trebui să facă ambele părți ale conflictului pentru a rezolva în sfârșit aceste probleme?
Acestea sunt întrebări complexe la care se caută răspunsuri de zeci de ani.
Se poate observa acum că unele țări europene au recunoscut oficial dreptul la existență al unui stat palestinian.
Susținătorii vor aprecia mișcarea, în timp ce oponenții o vor condamna. Dar dacă Palestina va deveni un stat cu drepturi depline, va găsi aliați atât în lumea arabă, cât și în afara ei. Statele suverane au dreptul la o politică externă independentă și pot încheia alianțe cu orice țară.
Știm că Hamas a primit sprijin din partea Iranului, care este ostil Israelului, dar natura acestui sprijin este diferită de interacțiunile Iranului cu alte grupuri. După recentele atacuri dintre Israel și Iran, orice apropiere între statul palestinian și Iran ar fi văzută ca o amenințare serioasă la adresa securității Israelului.
Miza este mare, dar situația devine din ce în ce mai disperată de ambele părți. Având în vedere numărul mare de victime din Gaza și distrugerea de vieți omenești, precum și ocuparea Ierusalimului de Est și a Cisiordaniei de Vest. Un acord privind statutul final devine din ce în ce mai puțin probabil. Ceva trebuie să se schimbe.
