Documentarul "20 de zile la Mariupol" este o capodoperă premiată cu Oscar, care a devenit un simbol al justiției și al luptei pentru libertate. Ororile războiului și forța spiritului uman sunt temele principale ale filmului care ne marchează inimile.

În lumea cinematografiei, există întotdeauna unii al căror nume devine sinonim cu talentul, priceperea și măreția, în acest caz, și cu o muncă jurnalistică eroică. În 2024, acest nume a fost Mstislav Cernov, un cineast ucrainean, jurnalist și locuitor al orașului Harkov, al cărui documentar "20 de zile la Mariupol" a fost o adevărată descoperire a anului și a câștigat cel mai prestigios premiu Oscar pentru cel mai bun film documentar. Acesta este primul Oscar pentru Ucraina și primul film creat pe linia frontului din istoria premiului.

Filmul "20 de zile la Mariupol" a fost creat de o echipă Associated Press din care au făcut parte Mstislav Cernov, Evgen Maloletka și Vasilisa Stepanenko. Toți trei au primit Premiul Pulitzer pentru munca lor în Mariupol. Ei au fost singurii reprezentanți ai presei internaționale care, în calitate de corespondenți de război, au documentat luptele din Mariupol.

La prima vedere, numele lui Mstislav Cernov poate părea necunoscut, dar contribuția sa creativă la cinematografie nu poate fi supraestimată: el a capturat un fragment dintr-un război istoric și a arătat lumii crimele de război ale rusiei și teroarea lui putin împotriva poporului ucrainean, aducând în prim-plan probleme profund importante legate de război, natura umană, adevărata forță și curajul comun.

Filmului "20 de zile în Mariupol" spune povestea oamenilor din Mariupol în timpul asediului orașului în primele 20 de zile ale războiului de amploare care a cuprins Ucraina la 24 februarie 2022. Filmul prezintă lupta lor zilnică pentru supraviețuire, dragoste și speranță în fața cruzimii războiului. Cu toate acestea, alături de scenele de groază și distrugere, își face loc și capacitatea umană de sacrificiu și solidaritate.

Principalele personaje ale filmului, cetățeni obișnuiți, îl fac pe spectator să simtă fiecare strop de durere și disperare din experiențele lor. Drumul lor de la deznădejde la speranță devine un simbol al rezistenței și curajului a mii de oameni care s-au aflat într-o situație similară.

Mstislav Cernov folosește cu abilitate fiecare cadru, intervievează fiecare persoană care se află în cadrul obiectivului său pentru a transmite atmosfera de război și disperare, făcându-l pe spectator să simtă realitatea și oroarea acestuia. De la sunetul exploziilor și tunetul asurzitor al bombelor până la șoaptele liniștite, aproape indescifrabile, ale rugăciunilor și promisiunilor oamenilor obișnuiți. Fiecare scenă este impregnată de tensiune și emoție, făcându-te să te gândești la adevărata oroare a războiului. Este cel mai dureros să înțelegi fragilitatea vieții umane, și mai ales - a vieții copiilor.

Peisajele filmului nu sunt mai puțin impresionante. Clădirile zdrobite, geamurile sparte, incendiile și cadavrele transmit o imagine realistă a devastării războiului, ceea ce îl ajută pe spectator să înțeleagă mai bine adevărul și să vadă cu ochii săi oroarea cu care se confruntă fiecare ucrainean a cărui viață a fost atinsă de război.

Cu toate acestea, adevărata putere a filmului este însă mesajul său despre comunitate și natura umană. În ciuda cruzimii de netăgăduit a războiului, oamenii pe care i-a întâlnit Cernov găsesc putere și solidaritate unii în alții, se ajută, simpatizează, se susțin, chiar și în ciuda riscului teribil pentru viețile lor. În film, el spune că, în vremuri de război, oamenii buni devin și mai buni, iar oamenii răi devin și mai răi. Ucraineni obișnuiți, inclusiv pensionari, mame cu copii, femei însărcinate, ofițeri de poliție, medici, ne împărtășesc gândurile, sentimentele, amintirile și speranțele lor, arătând că nimic nu poate frânge spiritul uman.

În general, 20 de zile la Mariupol este un film care lasă spectatorul șocat și vulnerabil, iar unele dintre cadre sunt deosebit de dureroase de privit. Dar așa ar trebui să fie. Deși este un documentar despre războiul din Ucraina, filmul a devenit o adevărată capodoperă cinematografică care merită să fie vizionată de oricine este interesat să aprofundeze problemele războiului și ale destinului uman.

20 de zile la Mariupol nu este doar un film, ci și un memento puternic al importanței păcii și solidarității. Lasă un semn în inimile spectatorilor și îi ajută să înțeleagă că, chiar și în cele mai întunecate momente, poate apărea o rază de speranță.

20 de zile la Mariupol este o capodoperă a cinematografiei documentare contemporane. Cernov a mers pe linia frontului alături de militari pentru a arăta lumii adevărul despre ceea ce se întâmplă în Ucraina în timpul războiului. El a urmărit fiecare moment - de la eroismul localnicilor până la brutalitatea luptelor.

Cernov nu numai că a surprins evenimentele care schimbă istoria lumii, dar le-a și recreat cu o asemenea putere și profunzime emoțională încât fiecare cadru îl face pe spectator să se oprească și să se gândească. Obiectivul său nu doar captează - spune o poveste adevărată, care atinge inima și lasă urme în minte.

Cu premiul Oscar, Mstislav Cernov a ajuns în vârful cinematografiei mondiale, dar pentru el nu a fost doar o recunoaștere a muncii sale, ci și o oportunitate de a atrage atenția asupra problemei războiului din Ucraina:

"Sunt recunoscător. Dar voi fi probabil primul regizor de pe această scenă care va spune: mi-aș fi dorit să nu fi făcut niciodată acest film. Aș vrea să pot schimba acest lucru cu faptul că rusia nu va ataca niciodată Ucraina, nu ne va ocupa niciodată orașele. Aș da toată această recunoaștere pentru ca rușii să nu ucidă zeci de mii de concetățeni ai mei ucraineni. Aș da-o pentru a elibera toți ostaticii, soldații care ne-au apărat țara, civilii care se află în închisorile lor. Cu toate acestea, împreună - și printre voi se află cei mai talentați oameni din lume - putem pune totul la locul său în istorie, astfel încât adevărul să învingă. Și pentru ca oamenii din Mariupol care au murit și cei care și-au dat viața să nu fie uitați niciodată. Pentru că cinematograful modelează amintirile, iar amintirile modelează istoria", a declarat Mstislav Cernov în timpul discursului de acceptare a premiului Oscar, la Los Angeles.

Mstislav Cernov nu este doar un regizor, ci și vocea unei generații care a fost martoră la evenimente importante și care le povestește în lucrările sale jurnalistice. El continuă să dezvăluie lumii frumusețea și complexitatea realității ucrainene prin intermediul obiectivului camerei de filmat, iar numele său devine un simbol al luptei pentru adevăr și libertate.