De ce Polonia se transformă din „avocatul Ucrainei” în „procuror”, cine beneficiază de revanșismul istorico-politic și ce ar trebui să facă autoritățile ucrainene

Declarația premierului polonez Donald Tusk că aderarea Ucrainei la UE va depinde de poziția sa față de operațiunea „Vistula” a stârnit îngrijorare. Această avertizare a venit ca răspuns la declarațiile ministrului ucrainean de externe Dmîtro Kuleba și semnalează că problemele istorice dintre cele două țări devin un obstacol în calea integrării europene a Ucrainei. Tusk a subliniat că „Ucraina nu va deveni membră a UE fără acordul Poloniei” și, pentru aceasta, trebuie să respecte nu doar standardele economice, ci și cele cultural-politice.

De unde a pornit totul?

Declarația lui Tusk coincide cu schimbările politice din Polonia, unde, în ultimul deceniu, naționalismul, revizuirea istoriei și conceptul de victimă a națiunii poloneze au devenit teme centrale în politică. Fostul partid de guvernământ, „Lege și Justiție”, a promovat activ aceste idei, transformând tragediile istorice, cum ar fi Masacrul din Volânia, în simboluri ale memoriei naționale. În Polonia, crește sentimentul că conflictele istorice cu Ucraina trebuie rezolvate înainte ca ambele țări să poată avansa împreună în parteneriatul politic și economic.

Problema este complicată de consensul larg pe aceste subiecte în societatea poloneză. În prezent, aproximativ 70% dintre polonezi consideră tragedia din Volânia o parte importantă a conștiinței naționale. Acest consens este susținut nu doar de politicienii radicali, ci și de o mare parte a publicului și a principalelor forțe politice, inclusiv partidele de opoziție.

Prin urmare, problema conflictelor istorice ucrainiano-poloneze nu poate fi rezolvată în favoarea unei singure părți. Fiecare țară are eroii săi, care pot fi inacceptabili pentru vecini, iar impunerea unei singure adevăruri istorice celeilalte părți este periculoasă. De exemplu, pentru ucraineni, imaginea eroică a Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA) simbolizează lupta pentru independență, în timp ce polonezii au propria lor memorie istorică, în care Armata Națională joacă, de asemenea, un rol crucial, deși cu propriile sale pagini întunecate. Istoria arată că astfel de conflicte doar adâncesc diviziunile dintre popoare.

De ce această problemă a devenit atât de acută acum?

Din păcate, retorica actuală a politicienilor polonezi doar agravează situația. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care rusia își continuă politica agresivă față de Polonia, amenințând deschis cu atacuri nucleare și provocând incidente. Deși Polonia, ca membră NATO, beneficiază de o anumită protecție, garanțiile oferite de puterile occidentale în trecut, cum ar fi cele din 1939, nu au funcționat întotdeauna în situații critice.

În plus, „criza cerealelor”, în care Polonia a restricționat exportul de cereale ucrainene, în ciuda numeroaselor declarații de parteneriat, a exacerbat relațiile. Această decizie a fost percepută în Ucraina ca un act de populism politic, punând sub semnul întrebării sinceritatea sprijinului polonez. Autoritățile ucrainene trebuie să găsească modalități de a rezolva aceste contradicții printr-o interacțiune directă cu Uniunea Europeană, în special cu Germania și alte națiuni influente de la Bruxelles.

În ciuda tensiunilor, Polonia rămâne un aliat crucial pentru Ucraina, oferind un sprijin militar semnificativ, inclusiv armament sovietic vechi în schimbul echipamentelor noi din SUA. Politicienii polonezi amintesc adesea de ajutorul acordat refugiaților ucraineni, dar nu iau în considerare că ucrainenii din Polonia devin o forță economică importantă, muncind și plătind taxe. Migranții ucraineni nu doar că se integrează în societatea poloneză, ci ajută și la consolidarea economiei acesteia.

Conflictele istorice, care sunt intensificate în societatea poloneză, nu au fost lipsite de influența serviciilor secrete rusești. S-a demonstrat că o parte din acțiunile anti-ucrainene au fost finanțate de structuri rusești cu scopul de a semăna discordie între vecini. Cu toate acestea, atunci când astfel de atacuri retorice sunt susținute la nivel oficial, devine clar că problema depășește simplele atacuri informaționale și devine un instrument al politicii interne.

Ce trebuie făcut în continuare?

Este esențial pentru Ucraina să păstreze o atitudine calmă și pragmatică în relațiile cu Polonia. Kievul ar trebui să se concentreze pe cooperarea cu acei politicieni polonezi care sunt deschiși dialogului și parteneriatului, evitând fixarea pe resentimente istorice. Relațiile ucrainiano-poloneze trebuie să se bazeze pe interese comune în securitate, dezvoltare economică și integrare europeană, și nu pe acuzații reciproce și revanșism istoric.

Având în vedere amenințările din partea rusiei și imprevizibilitatea schimbărilor politice viitoare la nivel global, în special în SUA, Ucraina și Polonia ar trebui să ia în considerare formarea unor alianțe suplimentare de securitate, cum ar fi Uniunea Baltică-Marea Neagră. Aceasta ar permite ambelor țări să contracareze împreună expansiunea rusă și să asigure pacea și stabilitatea în Europa de Est.

Menținerea relațiilor de parteneriat între Ucraina și Polonia este esențială pentru securitatea regională. Capacitatea ambelor țări de a depăși diferențele istorice și de a construi o alianță puternică va determina viitorul nu doar al acestor două națiuni, ci și al întregului continent european.