Turcia a decis să adere la BRICS, extinzând lista țărilor din acest grup. Ce se întâmplă de fapt și care sunt procesele globale subiacente?

Exemplul Turciei ilustrează cum țările mari devin parte a acestui „club al celor nemulțumiți”, care nu vor să-și reformeze instituțiile. Sub conducerea președintelui Recep Tayyip Erdoğan, Turcia continuă să navigheze prin contradicțiile politice dintre Vest și Sudul Global, încercând să-și găsească locul pe scena internațională. Ultimul pas al Ankarei, aplicarea pentru aderarea la BRICS—un grup de țări care caută o alternativă la dominația occidentală—nu doar că reprezintă o provocare pentru aliații tradiționali ai Turciei din NATO, ci și evidențiază o nouă strategie de politică externă axată pe întărirea legăturilor economice și politice cu China, rusia și alte națiuni care provoacă normele occidentale.

Calea Turciei spre BRICS: Context și Motive 

Istoric vorbind, Turcia a încercat să se integreze în instituțiile occidentale, dar această cale a fost plină de dificultăți. Încercările de aderare la Uniunea Europeană s-au încheiat efectiv după 2016, când Bruxellesul a respins Ankara din cauza standardelor democratice și a încălcărilor drepturilor omului. De atunci, Turcia a căutat activ noi parteneri. În 2017, în urma criticilor dure aduse Europei, Ankara a semnat un acord pentru achiziționarea de sisteme de rachete S-400 din rusia, ceea ce a dus la excluderea Turciei din programul F-35 și la tensiuni în relațiile cu Statele Unite.

Îndepărtarea treptată de Vest l-a determinat pe Erdoğan să caute alte alianțe economice și politice, ceea ce se aliniază cu obiectivul său de a consolida poziția Turciei ca jucător independent pe scena globală. Potrivit multor analiști, aderarea la BRICS face parte din această strategie. Turcia încearcă să joace rolul de „stat de echilibru” între Vest și Est, subliniind importanța sa ca mediator în conflictele globale și în relațiile comerciale.

Politica de Echilibrare: Turcia între SUA, UE și BRICS

Menținerea unor relații bune cu rusia și, în același timp, susținerea Ucrainei demonstrează măiestria Turciei în echilibrare. În ultimii ani, Ankara a sprijinit activ Kievul, inclusiv prin furnizarea de arme, cum ar fi dronele Bayraktar, și medierea acordului privind cerealele între Ucraina și rusia. Simultan, Turcia nu a impus sancțiuni împotriva moscovei, păstrând legăturile personale dintre Erdoğan și Putin.

Aderarea la BRICS ar putea testa relațiile Turciei în cadrul NATO. Dacă acest pas va fi realizat, Turcia va deveni prima țară din alianță care face parte din BRICS, ceea ce ar putea crea noi provocări diplomatice. Acest manevru reflectă dorința Ankarei de a-și afirma independența și de a consolida legăturile economice cu China și rusia, care, spre deosebire de Occident, nu îl critică pe Erdoğan pentru încălcarea drepturilor omului și a statului de drept.

Politica Internă: Conflictul între Autoritarism și Democrație

Opoziția turcă îl critică pe Erdoğan pentru abandonarea standardelor democratice și a reformelor legale, argumentând că acest lucru agravează situația economică a țării și o îndepărtează de Europa. În schimb, guvernul vede în aceasta o oportunitate de a urma o politică externă mai independentă. În BRICS, nu există cerințe pentru respectarea drepturilor omului sau reformarea sistemului judiciar, ceea ce face acest grup atractiv pentru Turcia.

Ce va urma?

Lipsa unei abordări unificate din partea Occidentului față de țări precum Turcia evidențiază incapacitatea acestuia de a crea un model de cooperare inclusiv. Între timp, Turcia, menținându-și instituțiile autoritare, se îndepărtează tot mai mult de dezvoltarea democratică. Occidentul interpretează acest lucru ca un semn că influența vechilor modele instituționale slăbește, iar alternative precum BRICS devin din ce în ce mai atractive pentru țările care caută noi formate de interacțiune internațională.

Turcia își alege drumul, balansând între Vest și Est. Cu toate acestea, întrebarea rămâne: va fi acest drum unul de succes pentru țară pe termen lung? Optarea pentru sultanism și autoritarism poate aduce beneficii pe termen scurt, dar poate Turcia să se afirme ca un partener de încredere într-o lume în continuă schimbare? Occidentul va continua să observe, iar Turcia va continua să-și caute locul pe harta politică globală.