În 2015, Mykola Martînenko a renunțat voluntar la mandatul său parlamentar pentru a-și dovedi nevinovăția prin intermediul instanței. De asemenea, acesta a atras atenția asupra părtinirii anchetei ucrainene și a negat acuzațiile.

În 2020, o instanță elvețiană de primă instanță i-a găsit vinovați pe Mykola Martînenko și Pavel Skalenko, considerând că acuzația a fost stabilită în esență.

Hotărârea a fost atacată cu apel.

Divizia de apel a Curții Penale Federale a concluzionat că nu a fost dovedit din punct de vedere juridic faptul că societatea offshore panameză nu a luat în considerare în mod legal plățile de comisioane efectuate, nici abuzul lui Martînenko de procedurile de achiziții, nici prejudiciul cauzat statului ucrainean sau societății cehe ŠKODA JS. În consecință, nu a recunoscut originea infracțională a fondurilor transferate prin intermediul relațiilor bancare elvețiene.

Potrivit comunicatului instanței, camera de apel a ajuns la această concluzie după colectarea de probe suplimentare, în special după interogarea unor persoane-cheie legate de fapta predicată (foști funcționari ai operatorului centralei nucleare ucrainene NAEK ENERGOATOM și ai departamentului subordonat acestuia ATOMCOMPLET, precum și un angajat al ŠKODA JS care a semnat contractul). De asemenea, instanța a constatat că nu există nicio dovadă a vreunui prejudiciu relevant cauzat NAEK ENERGOATOM sau ŠKODA JS Ltd. În consecință, faptele de spălare de bani în Ucraina și Republica Cehă nu au fost dovedite din punct de vedere juridic, astfel încât instanța a emis un verdict de achitare pentru ambii inculpați.

"Părțile au dreptul de a face apel împotriva deciziei Camerei de Apel, care nu este încă definitivă, de a depune un recurs penal la Curtea Supremă Federală după primirea unei motivări scrise complete. Prezumția de nevinovăție se aplică în continuare inculpaților", a declarat instanța într-un comunicat de presă.