Ana Musteață mărturisește dorul zilnic pentru libertatea de a fi mamă

Chişinău, Moldova

Într-o dimineață rece și tăcută într-un penitenciar peste Prut, o lumină palidă pătrundea prin gratiile ferestrei, dezvăluind umbrele unui trecut întunecat și ale unui viitor incert. Ana Musteață, o femeie puternică și mamă a șapte copii, se găsește acum într-o luptă disperată pentru a-și reuni familia ruptă de gratii.

Am avut privilegiul de a avea un interviu cu Ana Musteață, femeia ale cărei trăiri și lupte sunt oglindite în această poveste tulburătoare. Întâmpinându-ne într-un hijab, simbolul convertirii sale la islam, Ana ne-a purtat în lumea ei, într-o cameră fără semne de restricție sau închisoare, alături de mezina familiei, o fetiță cu ochi mari și curioși, născută chiar într-un penitenciar rus.

Originară dintr-o localitate din Republica Moldova, Ana a trăit o viață obișnuită, până când a fost atrasă în capcana traficului de ființe umane, fiind condamnată la cinci ani de închisoare pentru complicitate. S-a lăsat vrăjită de un turc, care a ademenit-o prin diverse gesturi. I-a promis o viaţă de vis, însă a ajuns după gratii. De fapt, bărbatul avea un club de noapte în Turcia, unde recruta moldvence pentru a presta servicii de dans.  Ana spune că nu știa de fapt că femeile erau traficate. S-a întâmplat totul în anul 2011.

Naivitatea mea și felul lor de a se comporta m-au dus în această situație. Mi-am dorit o viață frumoasă, cum mi se părea atunci o viață frumoasă, cadouri scumpe și tot așa mai departe. După ce am aflat cu ce se ocupau de fapt, am rupt toate relaţiile. De 11 ani nu știu nimic absolut de el, de persoana din care cauză eu am acum probleme, a menţionat Ana.

Dar povestea Anei nu se oprește aici. Cu șapte copii, ai căror destine sunt împletite într-un covor de trăiri complicate, Ana se confruntă cu provocările detenției și cu separarea de copiii săi. Doi dintre ei sunt ai unui moldovean cu care a trăit o frumosă poveste de dragoste. Aceştia locuiesc în Republica Moldova. Ceilalți cinci sunt ai unui cetățean din Tadjikistan. Cu cel de-al doilea bărbat, femeia locuia în federația rusă, de unde a și fost extrădată. Lovitura a fost una dublă pentru deținută, întrucât, tatăl celor cinci copii ai săi, s-a îndepărtat de ei, după ce femeia a fost reținută. Altfel spus, și-a lăsat proprii copiii: doi gemeni de opt ani, și alți doi de 5 și respectiv 4 ani, în voia sorții.

- V-ați gândit vreodată că tatăl copiilor așa o să procedeze cu dumneavoastră și o să vă lase practic fără nicio susținere absolut? - Nu, niciodată în viață, asta era ultima la ce puteam să mă gândesc, nici nu m-am gândit la așa ceva, am crezut că o să îmi fie permanent alături, spune Ana cu lacrimi înlăcrimaţi.

Vă întrebați unde sunt ceilalți patru copii ai femeii... la mii de kilometri distanță, într-un centru de reabilitare din rusia, de unde așteaptă să fie luați. Cu sprijinul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ana a reușit să vorbească cu conducerea centrului rus pentru a le spune că vrea să își ia copiii acasă, lucru care probabil nu se va întâmpla curând. Deținuta spune că și-a văzut și picii, iar inima i s-a făcut cât un purice când micuții i-au spus....

M-au întrebat, mămica când vii să ne iei? Vor mai repede să vin să îi iau.

Ana a fost condamnată la cinci ani de pușcărie, iar sentința nu este definitivă. Legea impune ca deținutele să nu-și țină copiii lângă ele dacă aceștia au împlinit vârsta de trei ani. Cu inima frântă, Ana spune că nu are pe nimeni căruia să-și încredințeze fetița, iar speranța ei de a ieși din spatele gratiilor este alimentată de gândul de a-și aduce copiii lângă ea.

- Nu, nu am. - Nici părinți? - Am tată, dar nu comunic de mulți ani cu el, dar nici eu nu aș avea încredere să îi dau lui copilul, fiindcă singură am fost părăsită de el. Nu aș putea da copilul la o persoană care cândva m-a trădat.