Există șanse pentru opoziție?

Criza politică din Sakartvelo a atins un punct de tensiune maximă în pragul alegerilor parlamentare programate pentru 26 octombrie. Situația actuală reflectă relațiile complexe ale partidului de guvernământ „Visul Georgian” cu comunitatea internațională, precum și divizarea profundă din țară între susținătorii orientării pro-occidentale și cei care doresc consolidarea legăturilor cu rusia. Pe fondul scandalurilor politice și conflictelor diplomatice care însoțesc pregătirile pentru alegeri, viitorul țării devine tot mai puțin previzibil.

Cum au exacerbat alegerile criza politică din țară?

Un semnal important privind creșterea izolării internaționale a Sakartvelo a fost declarația ambasadorului Uniunii Europene în țară, Paweł Herczyński, care a afirmat deschis că, în condițiile actualei guvernări, Sakartvelo nu va deveni membru al Uniunii Europene. El a subliniat că, după obținerea statutului de candidat la aderare, guvernul nu a demonstrat suficientă disponibilitate pentru implementarea reformelor democratice și respectarea valorilor europene. Declarația lui Herczyński a venit pe fondul nemulțumirii crescânde din interiorul țării și din partea partenerilor occidentali în legătură cu acțiunile guvernului, îndreptate spre persecutarea opoziției și schimbarea vectorului politicii externe.

Pregătirile pentru alegeri sunt însoțite de escaladarea conflictului politic, atât în interiorul țării, cât și în afara acesteia. În Sakartvelo, tensiunile cresc între partidul de guvernământ și forțele de opoziție, care s-au unit pentru a apăra cursul euro-atlantic. Partidul „Visul Georgian”, care a câștigat alegerile de trei ori din 2012, încearcă în prezent să-și păstreze puterea prin restrângerea activității opoziției și a organizațiilor societății civile. Acest lucru include recunoașterea unui număr de organizații neguvernamentale drept „subiecți cu scop electoral”, ceea ce le limitează drepturile de participare la procesul electoral. Cu toate acestea, astfel de decizii provoacă o puternică nemulțumire în țară, precum și critici din partea comunității internaționale, care consideră aceste acțiuni incompatibile cu standardele democratice.

Sakartvelo pe scena geopolitică

Reacția internațională la acțiunile autorităților georgiene devine din ce în ce mai dură. Statele Unite au impus deja sancțiuni împotriva a peste 60 de reprezentanți ai partidului de guvernământ, inclusiv forțelor de securitate sancționate în baza „Listei Magnitsky”. Aceasta indică o deteriorare semnificativă a relațiilor dintre Tbilisi și Washington, care erau în mod tradițional strânse. Anularea invitației premierului Irakli Kobakhidze la recepția președintelui SUA Joe Biden în timpul Adunării Generale a ONU a fost o altă lovitură pentru guvernul georgian, demonstrând dezamăgirea serioasă a Statelor Unite cu privire la cursul politic al țării.

Refuzul întâlnirilor la nivel înalt cu reprezentanții guvernului Sakartvelo din partea Uniunii Europene completează tabloul izolării internaționale cu care se confruntă partidul de guvernământ. Motivul acestei situații îl constituie încercările guvernului Sakartvelo de a echilibra interesele occidentale și rusești. În timp ce majoritatea populației țării sprijină aderarea la UE, guvernul adoptă o abordare multivectorială, care include consolidarea cooperării cu țări autoritare din regiune, precum rusia, Azerbaidjan și Turcia. Totuși, această strategie pare nejustificată pentru o țară mică, precum Sakartvelo, care depinde foarte mult de ajutorul occidental.

Rolul opoziției în restabilirea cursului european al țării

Opoziția, la rândul său, face apel la schimbarea guvernului și implementarea unor reforme urgente pentru a readuce țara pe calea integrării europene. În acest context, președinta Salome Zurabișvili, care susține orientarea pro-occidentală și se bucură de popularitate în rândul liderilor europeni, devine un jucător important în politica internă. Ea a reunit principalele forțe de opoziție în jurul său, creând platforma „Carta Georgiei”, care prevede formarea unui guvern tehnic după alegeri. Sarcina unui astfel de guvern va fi implementarea reformelor democratice și restabilirea relațiilor cu partenerii occidentali.

Inițiativele lui Zurabișvili au stârnit indignare în rândul partidului de guvernământ, care a încercat chiar să o demită, dar aceste eforturi au eșuat. Președinta continuă să urmeze propria agendă, ceea ce exercită o presiune suplimentară asupra guvernului, obligându-l să reacționeze la acțiunile sale. Vizitele sale în capitalele europene, inclusiv Berlin, Paris și Bruxelles, subliniază influența sa în cercurile internaționale și întăresc pozițiile opoziției în interiorul țării.

Care ar putea fi consecințele alegerilor?

Sondajele sociologice indică posibilitatea formării unei noi majorități parlamentare, formată din forțele de opoziție. Totuși, întrebarea rămâne cât de departe va merge partidul de guvernământ pentru a-și păstra puterea. Crește îngrijorarea cu privire la posibilele fraude electorale, restricționarea activității presei de opoziție și utilizarea aparatului de stat pentru a exercita presiune asupra alegătorilor. Opoziția avertizează că este pregătită să apere rezultatele alegerilor, dar va avea suficiente resurse pentru a rezista aparatului guvernamental, care dispune de structuri de forță?

Ca răspuns la posibilele încălcări ale procesului electoral, partenerii occidentali au avertizat deja cu privire la consecințele pentru Sakartvelo. În cazul fraudării alegerilor, Uniunea Europeană ar putea suspenda regimul de liberă circulație cu țara, îngheța procesul de integrare euro-atlantică și opri ajutorul financiar. Sancțiunile ar putea afecta băncile comerciale și ar împiedica realizarea transferurilor de bani, ceea ce ar constitui o lovitură grea pentru economia țării, deja aflată în criză. Unii experți nu exclud nici posibilitatea ca Sakartvelo să fie obligată să-și achite imediat datoriile externe, ceea ce ar pune bugetul țării în pragul falimentului.

Reacția „Visului Georgian” la aceste amenințări include intensificarea retoricii anti-occidentale și încercările de a manipula opinia publică. De exemplu, partidul de guvernământ utilizează în publicitatea politică imagini cu orașe ucrainene distruse, încercând să înspăimânte alegătorii că, în cazul în care opoziția va prelua puterea, țara ar putea ajunge și ea în război. Această retorică reflectă disponibilitatea guvernului de a recurge la măsuri radicale pentru a-și menține controlul, chiar dacă acestea necesită utilizarea metodelor represive.

Posibile scenarii pentru dezvoltarea ulterioară a evenimentelor

Pericolul constă în faptul că, dacă partidul de guvernământ va recurge la măsuri dure pentru a-și păstra puterea, acest lucru ar putea duce la escaladarea conflictului intern și la adâncirea crizei politice. Utilizarea forțelor de securitate pentru reprimarea protestelor sau arestarea liderilor opoziției ar putea declanșa revolte masive și destabiliza situația în țară. În acest caz, situația politică ar putea evolua după un scenariu similar cu cel din Belarus sau Venezuela, unde puterea este susținută prin represiune și încălcări ale drepturilor omului.

În afară de amenințările interne, Sakartvelo se confruntă cu riscuri de agresiune externă. Având în vedere ambițiile istorice ale rusiei în Caucaz, instabilitatea politică din țară ar putea servi drept pretext pentru o intervenție din partea Moscovei. În condițiile în care țara este izolată de partenerii occidentali și slăbită din punct de vedere economic, perspectivele pentru apărarea independenței și integrității teritoriale devin tot mai incerte.

În concluzie, Sakartvelo se află la o răscruce de drumuri în istoria sa modernă. Alegerile parlamentare nu sunt doar o chestiune de schimbare a puterii, ci o alegere strategică între integrarea europeană și consolidarea influenței rusești. În acest context, opoziția are o șansă reală de a câștiga și de a restabili cursul pro-occidental, dar va avea nevoie de susținerea întregii societăți pentru a rezista presiunilor guvernului și a garanta un proces electoral echitabil.