Rolul și dezvoltarea feminismului în legislație. Contează drepturile omului în Ucraina modernă?

Feminismul ca mișcare socială pentru drepturi egale pentru femei și bărbați devine din ce în ce mai important în lumea modernă. În Ucraina, această mișcare are propriile sale caracteristici și dezvoltare, care se reflectă în legislație și în procesele sociale. Începând cu 2024, legislația ucraineană continuă să evolueze pentru a asigura drepturi egale pentru toți cetățenii, indiferent de sex. Cu toate acestea, în ciuda anumitor realizări, inițiativele feministe se confruntă cu numeroase provocări.

De remarcat sunt în special cazurile în care oficiali de rang înalt fac declarații nepotrivite despre femei. Un astfel de exemplu este un comentariu făcut de președintele Verkhovna Rada din Ucraina, Ruslan Stefanchuk, care a numit-o „fată bună” pe Iryna Gerashchenko, un politician cunoscut. Acest incident a provocat o reacție publică amplă și a generat o discuție privind egalitatea de gen și cultura comunicării la cel mai înalt nivel al guvernului.

În acest articol, vom analiza aspectele istorice ale feminismului în Ucraina, starea actuală a mișcării feministe, legislația care reglementează drepturile femeilor și impactul feminismului asupra schimbărilor legislative. În plus, ne vom concentra pe provocările și perspectivele feminismului în contextul ucrainean.

Istoria feminismului în legislația ucraineană

Feminismul în contextul ucrainean are rădăcini adânci care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primele organizații menite să protejeze drepturile femeilor au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea sub influența ideilor feministe care erau luate în considerare în mod activ în Europa de Vest și în Statele Unite. Primele reviste și ziare ucrainene pentru femei, cum ar fi Women's World în anii 1890, au reprezentat momente importante. Cele mai influente organizații ale vremii au fost Uniunea Femeilor Ucrainene și Societatea Femeilor.

Feminismul din Uniunea Sovietică a avut caracteristici specifice care l-au diferențiat de mișcările feministe occidentale. Principalele caracteristici au inclus:

1. Ideologia oficială a egalității de gen: politica de stat a URSS promova pe hârtie ideea egalității între femei și bărbați. Femeile aveau o egalitate absolută în drepturi cu bărbații - li se oferea posibilitatea de a lucra în orice domeniu și de a urma studii superioare.

2. Promovarea maternității și a familiei: statul a promovat în mod activ imaginea femeii ca mamă și gospodină executivă, consolidând rolurile stereotipe de gen. Deoarece conducerea comunistă a utilizat principiul cotelor în activitățile sale de luare a puterii, femeile din RSS Ucraineană au avut întotdeauna un anumit număr de locuri în organismele reprezentative locale și centrale. În același timp, deși sub regimul sovietic femeile puteau dobândi o varietate de profesii, doar câteva dintre ele au reușit să ocupe funcții de conducere.

După obținerea independenței în 1991, Ucraina a început să își dezvolte propria legislație, care a evoluat treptat pentru a asigura drepturi egale pentru toți cetățenii. Constituția Ucrainei din 1996 a consacrat principiul egalității tuturor în fața legii și interzicerea discriminării pe orice motiv, inclusiv de gen. Acesta a fost un pas important spre construirea unei societăți în care femeile să aibă oportunități reale de autorealizare și autodezvoltare.

La începutul anilor 2000, au fost adoptate o serie de acte legislative pentru a promova egalitatea de gen. De exemplu, Legea Ucrainei din 2005 privind asigurarea egalității de drepturi și oportunități pentru femei și bărbați a stabilit mecanisme pentru punerea în aplicare a politicii de gen la diferite niveluri. În plus, în 2011, a fost adoptată Legea privind combaterea violenței domestice, care a fost, de asemenea, importantă pentru protecția drepturilor femeilor.

Parlamentul ucrainean a reflectat treptat aceste schimbări. Numărul femeilor deputate în Rada Supremă a crescut, iar problemele de gen au devenit din ce în ce mai frecvent subiect de dezbatere parlamentară. De exemplu, în 2017, Codul electoral al Ucrainei a fost modificat pentru a include cote de gen pentru candidații la alegeri, ceea ce a reprezentat un pas important către asigurarea unei reprezentări mai mari a femeilor în politică.

Aceste schimbări legislative și sociale reflectă creșterea treptată, dar constantă a mișcării feministe din Ucraina, care are rădăcini adânci și continuă să evolueze în contextul actual.

Situația actuală a feminismului în domeniul juridic internațional

Starea actuală a feminismului în Ucraina se caracterizează prin participarea activă a femeilor în diferite sfere ale vieții publice, dar politica rămâne un domeniu dominat de bărbați. Conform datelor oficiale ale Radei Supreme din Ucraina, începând cu 2024, femeile reprezintă aproximativ 21% din numărul total de deputați în parlament (316 bărbați și 85 de femei). Acest lucru arată un oarecare progres în comparație cu deceniile anterioare, dar mai sunt multe de făcut pentru a realiza o adevărată egalitate de gen.

Lista principalelor acte legislative și acorduri internaționale menite să asigure egalitatea de gen în Ucraina include:

1. Constituția Ucrainei (1996) — stabilește principiul egalității tuturor în fața legii și interzicerea discriminării pe orice motiv.

2. Legea Ucrainei „privind asigurarea egalității de drepturi și de oportunități pentru femei și bărbați” (2005) — definește baza politicii de stat în domeniul asigurării egalității de drepturi și de oportunități pentru femei și bărbați.

3. Codul electoral al Ucrainei (2017, astfel cum a fost modificat) — include dispoziții privind cotele de gen pentru candidații la alegeri, ceea ce contribuie la creșterea numărului de femei în politică.

4. Ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul, 2022) — un document internațional menit să protejeze femeile împotriva violenței.

Acum, în timpul războiului, femeile joacă un rol foarte important și înlocuiesc bărbații în profesiile care au fost afectate de mobilizare și de război. Femeile sunt implicate activ în activități de voluntariat, sprijin pe frontul de acasă, misiuni medicale și umanitare și servicii în Forțele Armate ale Ucrainei. Contribuția lor este inestimabilă, însă reprezentarea politică a femeilor rămâne insuficientă, ceea ce subliniază necesitatea unor reforme suplimentare în acest domeniu. Cu toate acestea, mai jos vom analiza modul în care drepturile bărbaților sunt încălcate în legislația actuală a Ucrainei.

Influența feminismului asupra modificărilor legislative

Mișcarea feministă a avut un impact semnificativ asupra legislației atât în Ucraina, cât și la nivel mondial. În ultimii 30 de ani, au existat o serie de evenimente și procese-cheie care au influențat dezvoltarea feminismului și modificările legislative:

1. Convenții și acorduri internaționale: ratificarea convențiilor internaționale, cum ar fi Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), a contribuit la punerea în aplicare a standardelor privind drepturile femeilor în legislația națională.

2. Precedentele Curții: cauzele judiciare, cum ar fi recunoașterea dreptului la sănătate reproductivă și a dreptului de a alege avortul, au influențat dezvoltarea standardelor moderne privind drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor.

3. Cotele de gen și reprezentarea politică: the introduction of gender quotas for political parties and electoral lists contributed to an increase in the representation of women in parliaments and government bodies.

4. Inițiative legislative: adoptarea de legi menite să combată violența împotriva femeilor, să protejeze drepturile lucrătorilor și să combată discriminarea bazată pe gen.

Cotele de gen sunt un mecanism utilizat pentru a spori reprezentarea femeilor sau a altor grupuri subreprezentate în sferele politice, economice sau sociale. Obiectivul principal al cotelor de gen este de a asigura o reprezentare egală a ambelor sexe în funcții de decizie și de conducere.

Există mai multe tipuri de cote de gen. Cotele legislative pot solicita partidelor politice să includă un anumit procent de femei pe listele lor de candidați sau să rezerve un anumit procent de locuri în parlament sau în alte organisme guvernamentale pentru femei. Cotele intrapartinice sunt stabilite chiar de partidele politice și pot fi reguli care impun ca un anumit procent din candidații la alegeri să fie femei. În unele țări, cotele de gen la nivel de întreprindere sunt utilizate pentru a crește numărul femeilor care ocupă funcții de conducere în cadrul întreprinderilor, de exemplu, prin solicitarea ca un anumit procent din membrii consiliului de administrație să fie femei.

Există exemple de cote de gen în diferite țări. Norvegia a fost prima țară care a introdus cote obligatorii de gen în consiliile de administrație ale companiilor; din 2008, companiile trebuie să aibă cel puțin 40% femei în consiliile lor de administrație. Franța a introdus o cerință legală conform căreia cel puțin 40% dintre candidații electorali din fiecare partid politic trebuie să fie femei. Rwanda are una dintre cele mai ridicate cote de femei în parlament din lume, constituția țării garantând că cel puțin 30% din locurile parlamentare trebuie să fie ocupate de femei.

Cotele de gen au avantajele lor. Acestea sporesc participarea femeilor în politică și în funcții de conducere, contribuind la asigurarea reprezentării lor în domenii în care au fost sub-reprezentate în mod tradițional. Cu toate acestea, cotele de gen au și dezavantaje. Unii critici consideră că cotele pot duce la selectarea unor candidați mai puțin calificați pe baza sexului, mai degrabă decât a competenței. Există, de asemenea, riscul ca organizațiile să se bazeze exclusiv pe cote în loc să abordeze cauzele care stau la baza inegalității de gen.

Unul dintre exemplele de referință ale unui caz judiciar care a influențat formarea standardelor moderne privind drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor, este K.L. v. Peru. În acest caz, Organizația Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a recunoscut că femeile au dreptul la avort sigur și legal ca fiind un drept fundamental al omului. Aceasta a fost prima decizie a unui organism internațional pentru drepturile omului de a stabili responsabilitatea guvernului pentru neasigurarea accesului la avort legal.

Cazul a fost luat în considerare din cauza situației unei fete în vârstă de 17 ani, K.L., căreia i s-a refuzat un avort terapeutic, în ciuda legalității unor astfel de avorturi în Peru, din cauza unei anomalii fetale. Acest caz, care a fost intentat în 2002, a atras atenția asupra încălcării sănătății sale fizice și psihologice din cauza ducerii forțate a sarcinii sale la termen. În 2005, Comitetul ONU pentru drepturile omului a recunoscut că refuzul accesului la avort legal încalcă standardele internaționale care interzic tratamentele crude, inumane și degradante. Această hotărâre judecătorească a obligat Peru să își îmbunătățească politicile privind violența sexuală și accesul la serviciile de reproducere​ (Center for Reproductive Rights )​.

Un alt caz important este R.R. v. Polonia, care a fost examinat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest caz se referea la refuzul accesului la diagnostice și informații prenatale care ar putea permite unei femei să ia o decizie cu privire la un avort legal. Curtea a constatat că refuzul accesului la aceste informații și servicii a încălcat dreptul de a nu fi supus unor tratamente inumane și degradante și dreptul la respectarea vieții private garantate de Convenția europeană a drepturilor omului. Hotărârea a obligat Polonia să instituie mecanisme juridice și procedurale eficace pentru a asigura accesul femeilor la informații complete și exacte cu privire la sarcina lor și la servicii de reproducere legale și pentru a se asigura că furnizorii de servicii medicale nu pot refuza să furnizeze astfel de servicii pe motive de „conștiință” (Center for Reproductive Rights )​.

Aceste evenimente nu numai că reflectă progresele înregistrate în domeniul drepturilor femeilor, dar arată, de asemenea, importanța cooperării globale în îmbunătățirea legislației pentru toți cetățenii.

Concluzii

Astfel, legislația ucraineană se adaptează la realitățile moderne și își îmbunătățește sistemul juridic pentru a fi mai uman față de femei și mai puțin tolerant față de standardele din trecutul sovietic. Cu toate acestea, mai este încă mult de lucru pentru a îndeplini pe deplin standardele unei „țări moderne”. De asemenea, trebuie amintit că feminismul înseamnă egalitate, nu privilegii, respect reciproc, nu umilință reciprocă, cooperare, nu concurență. Drepturile unei femei nu ar trebui să umilească drepturile unui bărbat, și viceversa. Și în timpul legii marțiale, nu trebuie să uităm că bărbații nu sunt mai puțin valoroși decât femeile, iar protejarea drepturilor lor ar trebui să fie, de asemenea, o prioritate pentru stat, care consacră în mod constituțional că viața umană are cea mai mare valoare. Nimeni nu ar trebui să sufere din cauza tratamentelor inumane sau a intențiilor politice ale altora.