Partidul Conservator nu mai vede nicio șansă de a câștiga

Primul ministru britanic Rishi Sunak a anunțat alegeri anticipate pentru Camera Comunelor, care vor avea loc pe 4 iulie.

După ce a vorbit în fața reședinței sale de pe Downing Street nr. 10 din Londra, premierul și liderul conservator a făcut apel la alegători să păstreze stabilitatea economică prin susținerea Partidului Conservator.

Majoritatea analiștilor, pe baza datelor din sondaje și a rezultatelor recentelor alegeri locale, prevăd o victorie a laburiștilor după 14 ani de opoziție.

Potrivit legii, alegerile ar urma să aibă loc cel târziu în ianuarie 2025. Guvernul a dezbătut îndelung data alegerilor, majoritatea așteptându-se ca acestea să aibă loc în toamnă. Sunak a anunțat deja că i-a cerut regelui Carol al III-lea să dizolve parlamentul și că a primit acordul acestuia. Parlamentul va fi dizolvat oficial la 30 mai.

Și totuși, declarația premierului britanic a pus capăt la mai multe săptămâni, dacă nu luni, de incertitudine cu privire la alegerile parlamentare și a determinat, de asemenea, soarta politică a lui Sunak însuși, care, pe fondul eșecurilor electorale ale conservatorilor, era în pericol.

De ce a fost aleasă data de 4 iulie și nu, de exemplu, octombrie sau noiembrie? Oare Partidul Conservator nu mai vede nicio șansă de victorie după 14 ani la putere și vrea pur și simplu să facă cât mai repede trecerea inevitabilă în opoziție?

"Realizările" conservatorilor

Rishi Sunak trebuie să fi avut un început destul de nefericit la conducerea Partidului Conservator și, prin extensie, la conducerea guvernului britanic de la acea vreme.

A devenit al treilea prim-ministru în ultimele două luni dintr-o forță politică care a fost afectată de scandal după scandal. Mai întâi, Boris Johnson, un politician extraordinar și susținător al Ucrainei, s-a aflat în centrul unor scandaluri legate de petreceri "covăsnene" care au avut loc cu încălcarea restricțiilor guvernamentale.

Apoi a urmat mandatul de premier, de o durată record, al lui Liz Truss, care este ținută minte pentru impactul său negativ asupra economiei britanice și care face obiectul unor memorii.

Sunak s-a confruntat cu sarcina de a restabili încrederea alegătorilor în conservatori și de a-i convinge pe aceștia că istoricul lor îndelungat de servicii publice (neîntrerupt din 2010) nu necesita schimbări radicale.

În practică, aceasta a fost ultima șansă pentru conservatori de a evita o înfrângere electorală în fața laburiștilor.

Pentru a face acest lucru, noul prim-ministru a anunțat un program ambițios care includea restabilirea creșterii economice, reducerea inflației, reformarea sistemului de sănătate și o strategie de combatere a migrației.

Spre aceste domenii și-a concentrat atenția Sunak atunci când a anunțat data alegerilor.

Politica financiară strictă a ministrului de finanțe Jeremy Gant — un candidat la postul de prim-ministru în trecut — a contribuit într-adevăr la limitarea inflației și la apropierea acesteia de ținta de 2% (inițial, inflația sub conducerea lui Sunak a depășit 11%).

În primul trimestru al anului 2024, economia britanică a înregistrat în cele din urmă o creștere de 0,6%, ceea ce, în comparație cu alte țări din G7, pare destul de acceptabil (cu toate acestea, merită remarcat faptul că, în 2023, Regatul Unit a intrat într-o recesiune tehnică).

Primul ministru conservator nu a uitat nici de Serviciul Național de Sănătate (NHS), care oferă asistență medicală gratuită cetățenilor. Într-adevăr, guvernul Sunak a crescut finanțarea pentru NHS, dar acest lucru nu a contribuit la rezolvarea tuturor problemelor. De exemplu, persoanele care suferă de boli cronice sau chiar de cancer trebuie să aștepte în continuare mult timp pentru a primi îngrijiri medicale.

În plus, lucrătorii care nu pot primi îngrijiri medicale sunt nevoiți să lipsească de la serviciu, ceea ce are, de asemenea, un impact negativ asupra economiei.

Și, în cele din urmă, lupta împotriva migrației ilegale, care a devenit una dintre platformele cheie ale programului politic al conservatorilor chiar înainte de Brexit.

Sloganul "Stop the boats" a fost folosit în mod repetat de conservatorii britanici și de Sunak însuși. Cu toate acestea, succesul acestei strategii s-a dovedit până acum a fi destul de instabil.

Deși în 2023 numărul de sosiri peste Canalul Mânecii a scăzut semnificativ față de anul precedent (de la mai puțin de 30.000 la aproape 46.000), acest număr crește din nou rapid în prezent. Numai la 21 mai, aproape zece mii de migranți încercau să ajungă în Marea Britanie cu ambarcațiuni mici. Acolo vor aștepta o decizie privind statutul lor de refugiat. Cei care intră în Marea Britanie prin Canalul Mânecii nu sunt deloc eligibili pentru statutul de refugiat și vor fi deportați imediat.

Deși schema a fost aprobată în ciuda criticilor Consiliului Europei și ale Irlandei, iar primii migranți au fost reținuți pentru a fi trimiși în Rwanda, primele zboruri vor avea loc abia în iunie.

De asemenea, merită menționat contextul geopolitic complex din cauza agresiunii Rusiei în Ucraina, a ambițiilor Chinei și a instabilității din Orientul Mijlociu. Sunak a reamintit că guvernul său intenționează să crească cheltuielile pentru apărare la 2,5% din PIB până în 2030.

În concluzie, în mai bine de un an și jumătate de guvernare a țării, realizările lui Sunak nu au fost nici pe departe atât de mari pe cât s-ar putea spera, iar problemele s-au acumulat.

De ce 4 iulie?

Discuțiile privind viitoarele alegeri au fost intense în ultimul an, când perspectivele electorale ale Partidului Conservator erau critice, iar membrii au început să discute chiar și cele mai fanteziste scenarii pentru refacerea poziției partidului —  inclusiv revenirea lui Boris Johnson la conducere, întrucât acesta se bucura încă de o popularitate considerabilă în rândul membrilor chiar și după ce a părăsit Camera Comunelor.

Un alt semn îngrijorător a fost reprezentat de alegerile locale de la începutul lunii mai, unde conservatorii au pierdut al treilea cel mai mare număr de mandate în administrația locală, pierzând nu doar în fața laburiștilor, ci și în fața liberal-democraților. Totuși, această înfrângere nu a fost suficient de mare pentru a provoca un vot de neîncredere împotriva lui Sunak. În ultimii patru ani, peste douăzeci de parlamentari și-au anunțat intenția de a părăsi parlamentul, majoritatea din Partidul Conservator.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că articolul fostului secretar al apărării Ben Wallace, care a criticat activitatea diplomației britanice, a fost un motiv de mare îngrijorare.

Alegerea datei alegerilor din 4 iulie poate fi, în parte, o mișcare deliberată și, în parte, o surpriză. Pe de o parte, guvernul conservator poate spera că britanicii vor aprecia impactul acțiunilor sale: îmbunătățirea economiei și îndepărtarea migranților din Rwanda. Pe de altă parte, ar putea fi o încercare de a profita de surpriză, mizând pe nepregătirea rivalilor săi și subliniind lipsa unui "plan" al laburiștilor. Data târzie ar putea provoca, de asemenea, nemulțumirea multor conservatori, ceea ce ar putea juca în avantajul adversarilor lor în campania electorală. În cele din urmă, ar putea afecta participarea la vot, deoarece Campionatul European de Fotbal și turneul de la Wimbledon vor avea loc în aceeași perioadă, precum și vacanțele școlare în unele părți ale țării.

Va câștiga categoric opoziția?

Partidul Laburist are un avans considerabil în sondaje, de până la 20 sau chiar 30 de puncte procentuale față de Partidul Conservator. Cu toate acestea, este necesar să fim precauți cu privire la victoria lor necondiționată.

În primul rând, este dificil de prezis distribuția mandatelor în Camera Comunelor din cauza particularităților sistemului electoral britanic. În mod tradițional, acest sistem a fost mai favorabil partidelor mari, care dispun de mai multe resurse, și mai puțin forțelor regionale, care pot fi mai puțin cunoscute la nivel național. Acest lucru înseamnă că rezultatele sondajelor sociale pot să nu reflecte cu exactitate distribuția reală a mandatelor.

În al doilea rând, circumscripțiile electorale au fost ușor modificate față de 2019, ceea ce face ca compararea rezultatelor celor două alegeri să fie mai puțin exactă.

În timp ce unele calcule teoretice din mass-media arată că, pentru ca laburiștii să aibă o majoritate, trebuie să obțină cu 12,7 puncte procentuale mai multe voturi decât în 2019, aceste calcule nu iau în considerare alte partide care, de asemenea, își pot schimba reprezentarea în parlament.

De asemenea, merită luat în considerare faptul că partidul nou format Reform UK, o iterație a proiectului lui Nigel Farage, ar putea fi o surpriză în alegeri. Acesta ar putea influența distribuția voturilor, chiar dacă Farage însuși a decis să nu candideze.

Alegerile ar putea fi astfel un test pentru laburiști, care trebuie să își păstreze sprijinul, dar nimeni nu îi poate garanta victoria.